CATEHISM: ABC-ul Credinţei - Arhimandrit Teofil Roman

emisiune din data de 31.01.2009 - preluata de pe Radio Renaşterea



Pr. Arhim. Teofil Roman - Viata duhovniceasca a tinerilor p1



Prezentată într-o manieră accesibilă, emisiunea se adresează unui segment larg de ascultători care sunt interesaţi de învăţătura de credinţă a Bisericii. Emisiunea, sub forma unui dialog cu un invitat, are două părţi: prima are o orientare didactică, a doua vine în întâmpinarea unor nedumeriri ale ascultătorilor.
Realizator: Pr. Cătălin Pălimaru
Invitat: Arhimandrit Teofil Roman

Predica la Duminica Ortodoxiei a Parintelui N. Steinhardt de la Rohia (audio)





Predica la Duminica Ortodoxiei a Parintelui N. Steinhardt de la Rohia (audio). Una dintre putinele inregistrari audio care ni s-au pastrat cu parintele.

Postul falsificat

Cand vezi ca oamenii sunt preocupati in a gasi cat mai multe retete de post, e semn ca omul nu mai vede din el decat trupul. Uitam ca suntem chemati sa postim nu numai de bucate, ci si de pacate. Exista mai multa preocupare pentru indelunga pregatire a mancarurilor, decat pentru stergerea din inima a cuvintelor si faptelor care ne-au tulburat.

Nu e nimic rau in a-i impartasi aproapelui o reteta de post, dupa cum nu este rau sa mananci. Insa, atunci cand la finalul postului ramai doar cu o reteta de post, denota ca avem un suflet mort in aceasta viata.

Postul nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Nu mi-a fost dat sa aud ca in cadrul unei predici sa se rosteasca o reteta de post. Sigur, nici nu-mi doresc, caci nu stau de vorba cu Dumnezeu ca sa fiu inspirat in a gasi cel mai potrivit mod de a aseza o leguma langa alta. Stau de vorba cu El, ca sa ajung la asemanarea cu El. Iar daca patima a fost definita ca un atasament "irational” fata de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.

Sa retinem: trupul prospera doar in masura in care sufletul slabeste si sufletul prospera in masura in care trupul slabeste. Postul restaureaza aici si acum starea in care se afla Adam inainte de caderea in pacat: era vegetarian si nu era rob nevoilor trupului.

A nu manca mult, dar a ravni mancaruri rafinate, e semn ca firea omului e imbolnavita. In acest caz, Avva Dorotei marturiseste: "Cand un asemenea gurmand mananca ceva ce-i place, e pana intr-atat de stapanit de placerea sa, incat o tine mult timp in gura, o plimba incoace si incolo si n-o inghite decat cu greu, din pricina placerii pe care o incearca."

Dar nu doar prin restrangerea cantitativa a hranei si prin abtinerea de la anumite categorii de alimente se obtine tamaduirea firii omenesti. Caci nu este nici un castig sa stim ca unii au postit saptamani intregi, dar au refuzat sa-si imbratiseze si sa le vorbeasca semenilor cu care s-au certat.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu trebuie sa savarsim postul cu mainile goale: "Cand cineva iti va zice: "Eu am tinut tot postul”, raspunde-i: "Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit.”

Adrian Cocosila

sursa : aici

Sfântul Nicolae Velimirovici - Inima în Marele Post

Cu prilejul intrarii în Postul Mare, editura Predania vă dăruieşte în format electronic cartea Sfântului Nicolae Velimirovici "Inima în Marele Post" - o lectură plină de folos duhovnicesc, scrisă în duhul aparte al Vlădicii Nicolae, ce îşi doreşte să-l îndrume şi însoţească pe tot creştinul de-a lungul Marelui Post, săptămână de săptămână, în această tainică călătorie a inimii către învierea lăuntrică şi împreună-petrecerea cu Hristos, "Paştile cele noi şi sfinte."

Amănunte aici: http://www.predania.ro/c022inima_in_marele_post.html

O puteţi descărca în format PDF de aici: http://www.predania.ro/download/carti/Sf_Nicolae_Velimirovici-Inima_in_Marele_Post.pdf (click dreapta şi Save Target As/Save Link As).

ANUNŢ IMPORTANT

Repetiţiile corului de copii vor avea loc la biserică, în fiecare zi de duminică, începând cu orele 17,00. Toţi copiii care doresc să înveţe cântece religioase pentru a participa în mod activ la Sfânta Liturghie, duminica şi în sărbători, sunt invitaţi să participe la aceste repetiţii.

Vă aşteptăm cu mult drag!

Pentru o învăţare mai uşoară a cântecelor, în partea stângă a paginii principale a acestui blog există o rubrică intitulată "Pricesnele pentru corul de copii", care este destinată copiilor. Accesând butonul "click aici", copiii vor putea asculta pricesnele pe care le-am pregătit la repetiţii şi vor putea urmări textul scris. Deşi aceasta nu va suplini repetiţiile de la biserică, îi invităm să acceseze această rubrică, pentru a repeta şi acasă.

Cateheza din 14 februarie 2010

Articolul al V-lea din simbolul credinţei „şi a înviat a treia zi după Scripturi”. Însemnătatea Învierii Domnului pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Argumentarea scripturistică a împlinirii proorociilor Vechiului Testament

Iubiţi credincioşi, aşa cum vă spuneam în catehezele trecute, Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât nu i-a lăsat pe oameni în starea de osândă în care au ajuns în urma neascultării strămoşilor Adam şi Eva, o stare din care omul nu se mai putea întoarce la Dumnezeu prin propriile puteri, ci a găsit, în infinita Sa bunătate şi înţelepciune, mijlocul cel mai potrivit pentru a-l readuce pe om în starea harică din care căzuse. Întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii a fost acest mijloc prin care Dumnezeu a hotărât să-l ridice pe om la starea dintâi, stare din care el căzuse prin păcat. Aşadar, singurul motiv pentru care Dumnezeu ne-a răscumpărat a fost iubirea Sa faţă de noi. Sfântul Evanghelist Ioan spune foarte frumos că: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Din iubire faţă de noi S-a coborât Domnul Hristos din cer ca Fiu al lui Dumnezeu şi S-a făcut om, de dragul nostru a suferit foame şi sete şi toate slăbiciunile omeneşti înafară de păcat, de dragul nostru a propovăduit Evanghelia, de dragul nostru a acceptat să fie arestat, scuipat, batjocorit, încununat cu spini, răstignit pe Cruce şi apoi omorât de oameni, de dragul nostru...
Ceea ce este însă foarte important să înţelegem, dragii mei, este faptul că toate acestea nu au fost un scop în sine. Întruparea, Patimile şi Moartea lui Hristos pe Cruce au fost doar mijlocul prin care Dumnezeu a ajuns la scopul imediat, care a fost Învierea Sa din morţi, iar aceasta din urmă, nu a fost făcută pentru Sine, ci tot pentru noi, şi nu doar aşa ca o demonstraţie a dumnezeirii Sale, aşa cum o făcuse schimbându-Se la Faţă, în muntele Taborului, ci cu un scop mult mai înalt, mai adânc şi mai general: Hristos a înviat din morţi pentru a ne elibera pe noi din robia morţii! Ce înseamnă acest lucru?
Aşa după cum ştiţi, urmarea imediată a păcatului neascultării de Dumnezeu, săvârşit de strămoşii Adam şi Eva a fost moartea. Dumnezeu le-a spus foarte clar: în ziua în care veţi mânca din fructele acestui pom veţi muri negreşit (Facere 2, 16-17), iar Sfântul Apostol Pavel referindu-se la păcatul primilor oameni spune la rândul său că „plata păcatului a fost moartea”. Primii oameni aveau de ales practic între binecuvântare şi blestem, preferându-l pe cel din urmă. Consecinţa nu a întârziat: izgonirea omului din rai şi intrarea lui în robia morţii. Aceasta e condiţia de existenţă a omenirii întregi şi a fiecărui ins în parte. Moartea, dragii mei, este singura noastră certitudine. De-a lungul unei vieţi ne putem îndoi de orice, înafară de faptul că vom muri. Oricât de întortocheate ar fi căile vieţii noastre, ele duc spre o singură direcţie: mormântul. Ce se întâmplă însă dincolo de mormânt? Ateii spun că dincolo de groapă nu mai e nimic, că totul se cufundă în neant. Mai întâlnim şi astăzi unii care, pentru a anunţa moartea cuiva, folosesc expresia „a trecut în nefiinţă”, expresie care – fie vorba între noi – e o mare prostie. Ar fi îngrozitor să fie aşa! Viaţa şi-ar pierde sensul, totul ar deveni absurd. Dacă după moarte nu mai e nimic, ce rost are să mai trăieşti, să te zbaţi, să iubeşti, să urăşti, să lupţi, să speri?
Ei bine, noi creştinii ştim că omul are două componente contitutive: trupul şi sufletul şi că acestea trăiesc împreună din timpul zămislirii în pântecele mamei şi până la ultima suflare. Ele nu se despart decât prin moartea fizică, atunci când trupul merge şi se descompune în pământul din care a fost alcătuit, iar sufletul nemuritor îşi ia zborul către ceea ce numim lumea de dincolo, unde laolaltă cu cei care trăiesc încă pe pământ, aşteaptă ceea ce mărturisim în Crez: „învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Aşadar, la sfârşitul veacurilor, într-o vreme pe care numai Dumnezeu o ştie şi pe care doar El o va rândui, va avea loc învierea generală sau obştească a morţilor.
Se pune însă întrebarea: cum anume va învia trupul descompus al unui om spre a se reuni cu propriul său suflet, aceasta deoarece, să fim bine-înţeleşi, prin înviere se recompune omul în fiinţa lui întreagă, pentru ca astfel să se înfăţişeze la judecata care urmează (iar acest lucru e firesc, devreme ce trupul şi sufletul şi-au trăit împreună viaţa pe pământ şi împreună au făcut şi bune şi rele). Răspunsul ni-l dă magistral Sfântul Apostol Pavel în prima sa epistolă către Corinteni. El face aici o distincţie între trupul carnal şi cel duhovnicesc al omului. Nu e vorba de două trupuri, ci de unul şi acelaşi trup, în două ipostaze sau moduri de existenţă diferite. Trupul carnal este acela cu care omul trăieşte pe pământ şi care se descompune prin moarte. Trupul duhovnicesc este acelaşi trup, dar transfigurat prin înviere. Cum adică transfigurat? Realcătuit după o altă lege, a cerului nou şi pământului nou, o lege prin care întreaga lume va fi transfigurată, desăvârşită, îndumnezeită, sfinţită, va intra în veşnicie. Tot Sfântul Pavel aseamănă moartea şi învierea trupului cu o sămânţă îngropată în pământ (I Corinteni 15, 35-38). Din ea răsare o plantă, care însă nu mai seamănă cu ea, dar nici nu este altceva, ci are chipul pe care Dumnezeu l-a rânduit de la început, atunci când a făcut planta şi sămânţa ei. Zice Pavel: „Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, învie trup duhovnicesc” (I Corinteni 15, 42-43). Dragii mei, dacă vrem să înţelegem mai bine cum va fi acest trup duhovnicesc al omului de după înviere, nu trebuie decât să privim la modelul său, care este Trupul lui Hristos după Înviere. Prin Întrupare din Sfânta Fecioară, Iisus a purtat trup întocmai ca al nostru, cu toate virtuţile şi slăbiciunile lui, înafară de păcat. Ei bine, Trupul lui Hristos înviat, era unul şi acelaşi cu Cel răstignit şi mort pe Cruce, numai că acesta era acum transfigurat şi îndumnezeit prin Înviere. Avea alte legi: putea să pătrundă prin materie, să mănânce fără să-i fie foame, să bea fără să-i fie sete, să străbată fulgerător distanţele fără să obosească, să se înalţe la cer, fără să aibă aripi. Devenise trup ceresc, Cel care avea să se înalţe şi să şadă de-a dreapta Tatălui. E motivul pentru care Sfântul Pavel, vorbind despre trupurile duhovniceşti ale oamenilor de după învierea obştească, le numeşte şi "trupuri cereşti" (I Corinteni 15, 49). Aşadar, la fel cum a fost Trupul Mântuitorului înviat, tot aşa vor fi şi trupurile noastre, atunci când vor învia pentru a se înfăţişa la Judecata de Apoi.
Dar vă veţi întreba: de unde putem să avem noi certitudinea că vom învia? Ei bine, certitudinea ne-o dă tot Învierea lui Hristos, dragii mei. Dacă credem că Hristos a înviat, credem că şi noi vom învia şi invers, dacă credem că noi vom învia, credem că şi Hristos a înviat. Acest dublu sens ni-l dă tot Sfântul Apostol Pavel, care se adresează astfel corintenilor: „dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum de zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 12-14). Tot marele Apostol este cel care a introdus splendida metaforă a primului fruct, care începe să se coacă, numit în româneşte „pârgă”, adică semnul şi garanţia că toate celelalte fructe îl vor urma. De asemenea, el introduce şi binomul Adam-Iisus, ca arhetip al morţii şi arhetip al învierii. Iată cuvintele Apostolului: „Hristos a înviat din morţi, pârgă celor adormiţi, că devreme ce printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, tot printr-un Om a venit şi învierea morţilor, că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos” (I Corinteni 15, 20-22).
Iar acum am să revin la ceea ce vă spuneam mai devreme, anume că prin Învierea Sa, Hristos ne-a eliberat pe noi din robia morţii. Cu toţii ne îndreptăm inevitabil spre moarte, ca urmare a păcatului primilor oameni, după cum am văzut, dar această moarte, dragii mei, nu mai este una veşnică! Şi aceasta deoarece imediat după Învierea Sa din morţi Hristos a coborât în iad, de unde i-a eliberat pe toţi drepţii, care se aflau în robia morţii veşnice, iar din acel moment, întreaga umanitate a fost răscumpărată din această robie a morţii veşnice, în care toţi ne aflam datorită păcatului strămoşesc, căci spune Sfântul Apostol Pavel că: „precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5,12). Cu alte cuvinte, moartea aceasta fizică, prin care vom trece cu toţii, ca urmare a păcatului strămoşesc, nu mai este una veşnică, ci a devenit doar o poartă spre o altă viaţă. Cum va fi această viaţă, dacă va fi una de fericire veşnică sau una de singurătate şi chin veşnic, depinde doar de noi, de felul cum am ştiut să ne trăim viaţa şi să ne însuşim ceea ce Hristos a câştigat pentru noi. Ceea ce e important însă să reţinem este faptul că prin Învierea Sa, Iisus ne-a oferit posibilitatea de a ajunge în fericirea veşnică a comuniunii cu Dumnezeu în rai, ne-a scăpat din robia morţii veşnice. Imediat după Învierea Sa, El a coborât în iad de unde i-a eliberat pe cei drepţi. Ca urmare, Petru şi Ioan, alergând la mormânt, după ce au aflat de la femeile mironosiţe că a înviat Domnul, au găsit mormântul gol. Hristos nu mai era acolo. El era în iad, de unde scotea sufletele drepţilor. Icoana de tip occidental care-L înfăţişează pe Iisus uşor înălţat deasupra mormântului cu steagul biruinţei în mână, nu are nimic de-a face cu realitatea. Icoana ortodoxă este aceea care-L înfăţişează pe Iisus Cel înviat, pogorându-Se la iad şi eliberându-i pe strămoşii Adam şi Eva, care-L aşteptau laolaltă cu drepţii Vechiului Testament. Aceasta însă se petrecea jos sub pământ, deasupra mormântul gol. Din aceste motive, dragii mei, ca o concluzie la toate cele spuse până acum, putem afirma că Învierea este punctul central al întregii opere de mântuire, realizată de Dumnezeu.
Ea s-a petrecut aşa cum a fost prevestită de proorocii Vechiului Testament, motiv pentru care în articolul al V-lea din Crez, la care facem referire astăzi, avem menţiunea că Iisus a înviat a treia zi „după Scripturi”, adică toate s-au petrecut conform spuselor profeţilor Vechiului Testament. Proorocul Isaia, de pildă, spune: “Ca s-a luat de pe pamant viata Lui. Pentru faradelegile poporului Meu a fost adus la moarte” (53, 8), iar în Psalmul 15 ni se spune: “Ca nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea” (v. 10). Invierea de a treia zi a fost inchipuita de petrecerea timp de trei zile si trei nopti a lui Iona in pantecele chitului, precum Însusi Domnul a spus: “Neam viclean si desfranat cere semn, si semn nu i se va da lui, decat semnul lui Iona proorocul. Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti” (Matei 12, 39, 40). Acestea sunt doar câteva din multele locuri scripturistice în care ni se vorbeşte despre Învierea Domnului, asupra cărora însă nu vom mai insista acum.
Dragii mei, începând de mâine vom intra în Postul Mare, o perioadă de pregătire sufletească şi trupească pentru a întâmpina Sfintele Paşti, când vom prăznui cel mai mare eveniment, după cum am văzut, al iconomiei mântuirii noastre. Este o perioadă foarte frumoasă a anului bisericesc, în care fiecare, după puterea sa, e chemat să încerce să devină mai bun, să-şi primenească haina sufletului, pentru ca astfel să poată întâmpina aşa cum se cuvine Învierea Domnului. Aş vrea să vă pun la inimă un gând, pe care doresc să vi-l împărtăşesc la începutul acestei perioade sfinte a Postului Mare. Cred că este foarte important ca de la începutul postului să avem permanent în minte ţinta finală acestui post, care este Învierea Domnului. Postul Mare poate fi pentru unii o piatră de poticnire, mai ales prin rigoarea de a interzice consumul alimentelor de dulce sau abaterile de la conduita morală. Cred însă că cel mai important lucru este să reuşim să traversăm totul cu bine şi să ajungem la capătul încercărilor, care vor veni asupra noastră. Să facem din toate obstacolele care vor apărea, nişte obstacole transparente, prin care să vedem ţinta finală, care este Învierea Domnului. Chiar dacă vor apărea multe ispite în post, pentru că este ştiut că cu cât încearcă omul să se schimbe spre bine, să crească din punct de vedere duhovnicesc, cu atât diavolul se încăpăţânează să-l abată de la acest gând bun al lui, să încercăm să avem tot timpul în minte ţinta finală spre care ne îndreptăm – Învierea Domnului – şi totodată să nu uităm ceea ce trebuie să facem pentru a ajunge la ea aşa cum se cuvine. Dacă vom cădea, să ne ridicăm şi să mergem mai departe şi atunci cu siguranţă că Dumnezeu, văzând străduinţa noastră, ne va ajuta să depăşim mai uşor încercările care vor veni asupra noastră. Amin.

Meniu de post pentru o saptamana

Dr Floarea Damaschin - conferinta "Alimentatia in post" - Constanta, 13 noiembrie

"Postul este manifestarea suprema a libertatii umane" - Savatie Bastovoi

Conferinta poate fi ascultata aici:
http://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/diverse/alimentatia-timpul-postului-doctor-floarea-damaschin-sursa-radiodobrogea-97783.html

Cateva sfaturi provenite din conferinta:
- Este bine sa se manance mai putin si de calitate, decat mult si prost (de exemplu un morman de cartofi prajiti).
- Este indicat sa mancam la ore fixe. Daca nu este posibil, vom manca mai des, cate putin.
- A se evita: painea alba, faina alba, zaharul rafinat, bauturile acidulate.
- Se prefera alimentele proaspete (este indicat sa gatim zilnic).
- Portiile sa fie mici, cat pumnul, in fiecare zi altceva. Satietatea apare la 15 minute dupa masa, nu imediat.
- Cat mai multe fructe si legume, crude, sucuri naturale consumate imediat(produse in casa).
- Fructele se consuma inainte de masa, sau la cateva ore dupa masa, nu ca desert.
- A se evita cascavalul de post, pateul de post (cu mici exceptii, pentru ca exista si pateuri fara conservanti, de exemplu produsele Inedit) .

Citez din precizarile dnei dr. Damaschin:

"Nu faceti ceea ce va spun decat daca simtiti ca doriti, ca puteti si ca facand, va este bine! Poate ca o sa vi se para costisitor, tocmai pentru ca este foarte variat. Faceti un bilant al cheltuielilor si veti vedea ca nu este asa. In plus, sanatatea va fi mult mai buna! E adevarat ca trebuie sa gatim zilnic. Va sfatuiesc sa va treziti la 5 dimineata pentru asta."

REGULA: Fiecare zi trebuie inceputa cu bucurie in suflet!

Model de meniu pentru o saptamana

Luni

un catel de usturoi
lapte de susan

1. paste cu legume, ulei de masline, verdeturi proaspete sau uscate
2. paine unsa cu usturoi frecat cu ulei
3. ardei umpluti cu ciuperci si verdeata
4. cartofi la cuptor, salata de varza alba
5. masline, mere,nuci
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Marti

un catel de usturoi
lapte de soia

1. suc de morcov cu telina, mar si ridiche neagra
2. paine unsa cu verdeturi in ulei de masline
3. fasole scazuta cu salata de morcov si telina
4. pilaf sarbesc cu salata de castraveti murati
5. alune, prune uscate, pere
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Miercuri

un catel de usturoi
apa de tarâţe

1. piure din linte
2. paine unsa cu pasta de masline
3. mancare de cartofi cu salata de ceapa coapta
4. pilaf din orez semidecorticat cu morcov si salata de varza rosie
5. clatite de post
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Joi

un catel de usturoi

1. morcov ras cu miere si lamaie
2. piure din mazare la borcan
3. mancare de maut, salata de ridiche neagra cu morcov si telina
4. mancare de fasole verde
5. nuci, mere, seminte de dovleac
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Vineri

un catel de usturoi

1. budinca de macaroane cu legume in foaie de aluat
2. paine cu zacusca
3. tocanita de ciuperci cu salata de varza alba
4. mancare de spanac
5. seminte crude de floarea soarelui
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Sambata(cand e dezlegare la peste)

un catel de usturoi
telina si morcov cu mar (rase)

1. paine cu icre
2. bors de peste
3. varza la cuptor
4. prajitura de casa
5. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Duminica

Nu se mananca inainte de sfarsitul Sfintei Liturghii

1. saramura de peste cu mamaliga
2. sarmale de post
3. placinta cu mere, dovleac si nuca
4. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Pentru informatii ii multumesc Elenei, care a reusit sa ajunga la conferinta.

Update - sugestii meniu fara ulei de la o surioara:
- paste cu nuca (sau dulceata, sau pesmet)
- spaghete cu sos de rosii (pulpa rosii fiarta cinci minute cu sare, piper, oregano, cimbru si optional o lingurita de faina frecata in prealabil cu apa)
- pilaf cu putin patrunjel sau marar ori cu cateva granule de soia
- felii de dovleac la cuptor
- paine(preferabil neagra sau integrala)unsa cu miere si ornata cu felii de banane(e delicioasa)
- Se pot prepara biscuiti fara ulei bagati la cuptor pe hartie de copt.

sursa - aici

Canonul Sfantului Andrei Criteanul

In data de 15 februarie incepe Postul Mare. Acesta dureaza 7 saptamani, fiind o perioada de curatire si inaltare sufleteasca. In prima saptamana din Post, seara de la ora 18,00 in zilele de luni, marti, miercuri si joi se va citi in cadrul Pavecernitei Mari, Canonul Sfantului Andrei Criteanul. Va prezentam mai jos cateva detalii despre acest sfant mare al Bisericii.
Cine este Sfantul Andrei Criteanul ?
Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut la Damasc, in jurul anului 660, sub stapanire musulmana, intr-o familie crestina care i-a dat o educatie aleasa. Mai tarziu, el devine monah in "Fratia Sfantului Mormant" - Ierusalim, fapt pen­tru care a fost mai tarziu supranumit si "Ierusalimiteanul".
Curand devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar in 685, in calitate de delegat al acestuia, semneaza la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat in 681 erezia monotelita (a unei singure vointe in persoana Domnului nostru Iisus Hristos).
Monahul Andrei ramane in Constantinopol, unde i se in­credinteaza conducerea unei importante opere social-filantropice, in special conducerea unui orfelinat si a unei case pentru batrani, lucrare sociala foarte populara pentru Biseri­ca bizantina din acea vreme.
In anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, in Creta. De aici a primit si numele de "Cretanul" sau "Criteanul", pe care i l-a dat traditia bisericeasca. Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A con­struit biserici, a infiintat manastiri, a dezvoltat lucrarea filantropica a Bisericii, s-a ocupat de educatia tineretului din eparhia sa, a ajutat pe crestinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor in insula etc. A fost un bun pre­dicator, iar pentru a incuraja participarea poporului la viata liturgica a Bisericii a compus o multime de imne liturgice. El este considerat cel dintai autor de canoane liturgice, intre care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat in cartea Triodul si constituie o piesa liturgica deosebit de importanta pentru perioada Postului Sfintelor Pasti.
Sfantul Andrei Criteanul a trecut la viata vesnica in anul 740, pe cand se intorcea de la Constantinopol spre Creta. De aceea, mormantul sau nu se afla in Creta, ci in localitatea Eresos din insula Mitilina (Lesbos).
Ce este Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul ?
Este vorba de un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, com­puse, la randul lor, din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!", cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.
Canoanele liturgice au aparut la sfarsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, inlocuind, in mare masura, imnele liturgice numite Condac. Totusi, intre cantarea a 6-a si a 7-a a fiecarui Canon se mai pastreaza un Condac urmat de un Icos. Canoanele, care au fost compuse la inceput de crestini sirieni elinizati din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical si au un continut teologic mai accentuat.
Canonul liturgic are noua cantari lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea noua intercalau la inceput cele noua cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:
1. Cantarea lui Moise (Iesirea 15, 1-19);2. Noua cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43);3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10);4. Rugaciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19);5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20);6. Rugaciunea lui Iona (Iona 2, 3-10);7. Rugaciunea celor Trei tineri;8. Cantarea celor Trei tineri;9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si ruga­ciunea lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79).
Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa datatoare de ton), se continua cu stihiri mai scurte si se incheie cu o lauda de preamarire adresata Sfintei Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion).
La Canonul initial al Sfantului Andrei Criteanul, mai precis la cantarile a 3-a, a 4-a, a 8-a si a 9-a, au fost adaugate de timpuriu cateva canoane mai mici, formate din trei cantari (trei ode), compuse de "Teodor" si "Iosif", adica Sfantul Teodor Studitul (+826) si Iosif de Sicilia (+886).
In secolele XI-XII, un canon de doua stihiri pentru o cantare a fost adaugat in cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea in care duminica a V-a din Postul Sfintelor Pasti a fost inchinata pomenirii Sfintei Maria Egipteanca. Apoi a fost adaugata la sfarsitul fiecarei cantari o stihira de cerere catre Sfantul Andrei Criteanul insusi. Dupa sinaxar se canta sau recita 16 stihiri, toate interca­late intre Fericiri.
Cum si cand se canta / citeste Canonul cel Mare ?
Acest canon al Sfantului Andrei Criteanul se canta pe glasul al 6-lea, care este mai trist. Irmosul se canta de doua ori, la inceputul si la sfarsitul cantarii. Rugaciunea "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!" este insotita de metanie mica si de semnul sfintei cruci.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe frag­mente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul Slujbei Pavecernitei; iar in intregime se citeste la Denia de joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Utrenie.
Ce contine Canonul cel Mare ?
Acest bogat si frumos canon este, in acelasi timp, medi­tatie biblica si rugaciune de pocainta. Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un dialog al omului pacatos cu propria sa constiinta, luminata de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocaieste plange ca nu a urmat pilda luminoasa a dreptilor virtuosi, ci robia patimilor aratate in multi pacatosi, dintre care unii nu s-au pocait, iar altii s-au mantuit tocmai fiindca s-au pocait.
Cu inima plina de smerenia vamesului, cu strigatul de iertare al fiului risipitor si cu gandul la infricosatoarea jude­cata, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arata, deodata, durerea si puterea pocaintei, leac si lumina a invierii sufletu­lui din moartea pacatului.
Rugaciunea vamesului "Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul!" devine, in Canonul Sfantului Andrei Criteanul, ritmul si respiratia pocaintei in staruitorul stih: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"
Pocainta-rugaciune a fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale" ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului care valoreaza mai mult decat toata lumea materiala: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul." (Cantarea a II-a, 2)
Pacatul este alipirea sufletului de cele pamantesti, incat: "toata mintea tarana mi-am facut" (Cantarea a II-a, 6). Prin pacat se pierde frumusetea nevinovatiei din Rai, se pustieste sufletul, se schimba demnitatea omului in rusine, iar apropierea de Dumnezeu se preface in instrainare de El.
Pacatul pe care il descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenesti cazute, incepand cu Adam si Eva. De aceea, Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia la caderile in pacat sau biruinta asupra pacatului, asa cum se vad acestea in Sfanta Scriptura. Canonul cel Mare se canta in Biserica in timpul perioadei de pocainta a Postului Mare al Sfintelor Pasti, tocmai pentru a se arata ca toti oamenii au nevoie de pocainta si de iertare a pacatelor pentru a ajunge la mantuire.
Marii pacatosi care s-au pocait si s-au ridicat din pacat si patimi devin nu numai dascali ai pocaintei pentru intreaga Biserica, ci si rugatori pentru cei ce se lupta cu pacatul sau se curata de el prin pocainta.
Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocata in Canonul cel Mare in stihul: "Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!". Iar mai tarziu, Biserica a adaugat in Canonul Sfantului Andrei Criteanul si stihul-ru-gaciune adresat chiar lui, autorului: "Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!"
Rugaciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Dom­nului si Sfintilor Apostoli arata, in general, legatura dintre pocainta si inviere, dintre vremea Postului si sarbatoarea Pastilor. "Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aduceti acum rugaciunea lui Hristos, ca sa trecem toti curgerea postului, savarsind rugaciuni de umilinta si savarsind virtuti cu osardie; ca in acest chip sa ajungem sa vedem invierea cea slavita a lui Hris­tos Dumnezeu, slava si lauda aducand."
Maica Domnului, care a purtat in pantecele ei si pe bratele ei pe Hristos-Domnul, aratandu-L lumii, impreuna cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos, arata aici insasi taina Bisericii, in care puterea si darul pocaintei devin pregatire si dor de inviere, arvuna a vietii vesnice ca legatura de iubire a omului cu Dumnezeu.
Marturisirea si preamarirea Sfintei Treimi in Canonul cel Mare arata ca pocainta crestina este taina refacerii comuniu­nii oamenilor cu Sfanta Treime. Botezati in numele Sfintei Treimi, crestinii reinnoiesc Taina Botezului prin lacrimile po­caintei, mor pentru pacat si inviaza sufleteste pentru Hristos.
Marturisirea dreptei credinte prin doxologie se leaga strans de redescoperirea dreptei vietuiri prin pocainta. Milostivirea Sfintei, Celei de o fiinta, de viata facatoarei si nedespartitei Treimi este temelia si puterea care face ca "usile pocaintei" sa devina "portile imparatiei cerurilor" deschise in inimile celor ce cauta mantuirea si viata vesnica.
Un alt element care sustine rugaciunea de pocainta si, in acelasi timp, constituie semnul pocaintei profunde este plan­sul sau lacrimile caintei. Lacrimile sunt un dar de la Dum­nezeu. Lacrimile care sustin rugaciunea de pocainta sunt numite intristarea cea dupa Dumnezeu, dupa expresia Sfintilor Parinti.
Sfantul Ioan Damaschinul explicand fericirea a doua, "Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia", arata clar ca nu orice plans aduce fericire, nu orice tanguire si lamentare este o virtute, ci plansul pentru pacate, numai acela aduce mangaiere. Nu plansul celui ce este suparat pentru ca ar fi dorit sa castige mai multi bani, dar a castigat mai putini, sau a ratat o sansa de a ajunge intr-un rang mai mare, dar nu a reusit.
Sfantul Ioan Damaschinul arata ca nu acesta este plansul adevarat, ci acesta este un plans egoist, un plans din orgoliu. Plansul adevarat este regretul sau cainta pentru pacatele pe care le-am facut, regretul si cainta pentru timpul pierdut, pentru energiile sufletesti si trupesti pe care le-am cheltuit in zadar, fara nici un sens duhovnicesc si fara nici o roada folositoare altora.
In timpul Postului Mare in Triod se subliniaza legatura deosebita dintre taina smochinului neroditor care s-a uscat pentru ca l-a blestemat Hristos Domnul si existenta umana cea indepartata de Dumnezeu, care nu aduce roada faptelor bune.
Sfantul Andrei Criteanul si alti Sfinti Parinti, meditand la pilda smochinului neroditor, cer lacrimile pocaintei ca sa ude cu ele smochinul neroditor al sufletului pentru a nu se usca definitiv. Iar Sfantul Efrem Sirul ne spune ca sufletul omului pacatos este plin de spinii pacatelor si de uscaciunea lipsei de iubire smerita fata de Dumnezeu si fata de semeni, iar lacrimile pocaintei vin peste sufletul acesta plin de spini si de uscaciune ca o ploaie curatitoare si roditoare. in acest sens, Parintii duhovnicesti vorbesc despre curgerea lacri­milor nevoitorilor sau ascetilor din pustie care au facut rodi­toare pustia prin rodirea virtutilor. Nu e vorba doar de pus­tia fizica, exterioara, ci, in primul rand, ei au facut roditoare pustia sufletului pacatos, transformand-o intr-un sol fertil al virtutilor.
Parintii Bisericii, mari dascali si traitori ai pocaintei, au impartit lacrimile in doua categorii: lacrimile de intristare numite si "strapungerea inimii" si lacrimile bucuriei. Lacrimile de intristare ard pacatul si spala sufletul pacatos precum focul curata fierul de rugina. Aceste lacrimi pot con­tinua si dupa ce au fost iertate pacatele lor, ele transformandu-se in lacrimile bucuriei care izvorasc din rugaciunea curata. insa in viata spirituala ortodoxa, lacrimile bucuriei se dobandesc, in general, dupa ce credinciosul a trecut prin lacrimile pocaintei. Acest adevar ni-l arata Sfantul Ioan Scararul care, in lucrarea sa Scara virtutilor, vorbeste despre "lacrimile pocaintei celei de bucurie aducatoare", adica despre bucuria iertarii, bucuria ridicarii, bucuria invierii sufletului din moartea pacatului.
Dupa impacarea omului cu Dumnezeu prin Spovedanie, lacrimile pocaintei aduc pace in suflet. Lacrimile nu sunt un scop in sine, dar sunt semnul caintei profunde si semnul bucuriei iertarii si al refacerii comuniunii cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei.
Cantarile noastre bisericesti compuse, in general, de monahi care au plans o viata intreaga, care s-au invrednicit de lacrimile pocaintei si de lacrimile bucuriei, contin o bucurie pasnica si pacificatoare. Ele nu urmeaza ritmul naturii impatimite de placeri, ci urmeaza ritmul metaniilor, acela al pocaintei. O astfel de muzica ne ajuta la sustinerea rugaciu­nii de pocainta.
Muzica din timpul Postului Mare este adaptata acestei perioade, dupa cum si vesmintele liturgice, de culoare cernita, inchisa, ne antreneaza in interioritatea pocaintei; ele ne cheama sa privim nu atat la solemnitatea slujbelor exterioare, cat la saracia sufletului nostru slabit de pacate, pentru a aduna, prin smerita rugaciune, comori de lumina in inima.
Totusi, intrucat pocainta are ca scop bucuria invierii, sambata si duminica din timpul Postului Mare, Liturghia de Aur si cea a Sfantului Vasile cel Mare se savarsesc in vesminte luminate, iar miercurea si vinerea, Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite unita cu Vecernia, ca semn de pocainta, se savarseste in vesminte cernite. Aceasta Liturghie este savarsita pentru impartasire euharistica mai intensa intrucat si postul acesta este mai intens sau mai sever.
In Biserica veche nu se savarsea Liturghia Darurilor mai inainte sfintite dimineata, ci seara, la vecernie. In mediul rural, primavara, oamenii mergeau in timpul zilei la camp, iar dupa munca de la camp, seara, veneau si se impartaseau, ca pregatire pentru inviere, deoarece perioada Postului Sfintelor Pasti este potrivita pentru invierea lenta a sufletului din moartea pacatului si cul­mineaza cu explozia bucuriei invierii Domnului din noaptea de Pasti.
Sa rugam pe Hristos Domnul si pe toti sfintii Lui sa ne ajute cu rugaciunile lor si sa ne daruiasca puterea de a simti in suflet roadele pocaintei din Postul Mare, adica sfintirea vietii, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Noi daruim ceea ce avem, postirea, ca sa primim ceea ce nu avem, nepatimirea."
+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Pricesnele pentru corul de copii

Sfânta Liturghie

Amin si ectenia mare - Amin si ectenia mare


Antifonul 1 - Antifonul 1

„Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvântat eşti Doamne.”

Antifonul 2 - Sf. Liturghie - Antifonul 2

„Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi!”


Ectenia mica - Sf. Liturghie - Ectenia mica


Veniti sa ne inchinam - Veniti sa ne inchinam - Sf. Liturghie


Sfinte Dumnezeule - Sfinte Dumnezeule


Si duhului tau - Si duhului tau


Ectenia intreita - Ectenia intreita


Marire Tie, Doamne - Sf. Liturghie -Marire Tie, Doamne


Ca pe Imparatul - Ca pe Imparatul


Ectenia cererilor 1


Pe Tatal - Pe Tatal, pe Fiul si...


Raspunsurile mari - Raspunsurile mari


Amin, Pe Tine Te laudam - Amin, Pe Tine Te laudam


Bine e cuvantat cel ce vine intru numele Domnului - Bine e cuvantat cel ce vine intru numele Domnului


Ectenia cererilor 2 - Ectenia cererilor 2


Fie numele Domnului - Fie numele Domnului


Intru numele Domnului, Doamne miluieste - Intru numele Domnului, Doamne miluieste


Otpust - Otpust


Pe toti si pe toate, si cu duhul tau - Pe toti si pe toate, si cu duhul tau


Sfant, Sfant - Sfant, Sfant


Si duhului tau-Unul este Sfant - Si duhului tau-Unul este Sfant


Trupul lui Hristos primiti - Trupul lui Hristos primiti


Vazut-am lumina cea adevarata - Vazut-am lumina cea adevarata




`````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````
Colinde - Viflaime, Viflaime

Vlifaime, Vlifaime

Vlifaime, Vlifaime

Cum de n-ai primit în tine

Pe Fecioara Maria

Să nască pe Mesia?

N-ai ştiut tu, Viflaime

Cu câtă dragoste vine

Cea mai sfântă-ntre fecioare

A Domnului Născătoare

N-ai primit tu, Viflaime

În casele tale bune

Să-I dai un pic de sălaş

Celui mai Sfânt Copilaş

Peştera întunecoasă

A fost a Domnului casă

La venirea Sa în lume

Din vina ta, Viflaime

Colinde - La Vifleem colo-N jos

La Vifleem colo-n jos

La Vifleem colo-n jos

Cerul arde luminos

Preacurata naşte astăzi pe Hristos

Naşte-n ieslea boilor

Pe-mpăratul tuturor

Preacurata stă şi plânge-ncetişor

N-are scutec de-nfăşat

Nici hăinuţe de-mbrăcat

Preacurata pentru pruncul de-mpărat

Nu mai plânge Maica mea,

Scutecele noi ţi-om da,

Preacurata Pruncul Sfânt de-i înfăşa

La Vifleem colo-n jos

Maica indurarilor


Refren:
Primeste-ne Maicuta,
Din nou la sanul tau
Si pentru noi te roaga
Lui Hristos Dumnezeu

Imparateasa cereasca,
Stapana dumnezeiasca

Refren:

Maicuta lui Dumnezeu
Si a noastr-a tuturor

Refren:

Marie, Maica miloasa
Ne-am lasat a noastra casa

Refren:

Si-am venit, Maica, venit
La locul tau mult iubit

Refren:

O, Marie, o, Marie,
Multe ti-am mai spune tie

Refren:

Cei bolnavi vin cu credinta,
Incarcati de suferinta

Refren:

Vin varsand lacrimi amare
Sa primeasca vindecare

Refren:


Maica cerului


Refren:
Maica cerului,
Nadejdea poporului
Sfanta Marie
Pentru noi roaga-te

Atunci pe neasteptate
Toate vor fi clatinate

Refren:

Si lumeasca omenire
Va privi la inaltime

Refren:

Vazand norii luminati
De multi Sfinti inconjurati

Refren:

Pe care cu-nfiorare
Va veni Judele mare

Refren:

De Sfinti ingeri insotit
Ca un Domn ceresc marit

Refren:
Refren:



O, Prealaudata


O Prealaudata,
Maica Preacurata,
Doamna nenuntita,
Stapana marita

Ceea ce esti buna
Spre noi totdeauna
Cauta din cer sfanta
Spre cei ce iti canta

Pe-al tau Fiu Il roaga
Ziua noaptea-ntreaga
Sa ne miluiasca
Si de rau fereasca

Sa ne dea viata,
Plina de dulceata
Sa ne dea cununa
Cu Sfinti-mpreuna


Bucura-te cea plina de dar



Bucura-te cea plina de dar,
Prea Curata Mireasa
Binecuvantata-ntre femei
Preamarita Maica-mparateasa

Tu ni-L dai pe Fiul tau ceresc
Jertfa pe Sfanta Masa
Si hranesti tot neamul crestinesc
Preaslavita Doamna-mparateasa

Ni-L aduci pe blandul Mielusel
O, Prea Sfanta Marie
Mantuire sa aflam prin El
Maica, Lauda ti-aducem tie

Tu esti spic de aur vesnic plin
Tu, nadejdea cea vie
Esti comoara tainelor de sus
Maica, lauda ti-aducem tie

Ca o Maic-a Domnului de sus,
Duhului Sfant Mireasa
La Treime rugi tu mijlocesti
Prea Marita Doamna-mparateasca


Naşterea ta, Preacurată



Naşterea ta, Preacurată,
Maica Domnului,
Veseleşte lumea toată,
Maica Domnului.
Soarele Iisus Hristos,
Fiul tău Cel preafrumos
Coboară să-Şi dea viaţa
Pentru păcătoşi

Tu eşti scara cea cu flori,
Maica Domnului,
Cu un capăt peste nori,
Maica Domnului.
Zorile nu s-ar ivi,
Soarele n-ar răsări
Şi de n-ai fi fost tu soare
Toate ar pieri

Scară dacă nu era
Maica Domnului,
Domnul nu Se cobora,
Maica Domnului.
Tu eşti raza soarelui
Şi-ai vestit venirea Lui
Şi că încă va deschide
Poarta Raiului

Tu eşti cerul preafrumos,
Maica Domnului,
Care-ai tras de Domnu-n jos,
Maica Domnului.
La surâsul tău preablând,
Toate-au coborât în cânt,
Toate câte sunt în ceruri
Şi pe-acest pământ.

Următoarea dată când veţi cânta la Sfânta Liturghie va fi duminică 25 aprilie, când veţi cânta piesele „Cinstiţi creştini” şi „Îngerul a alergat”. Vă rog să le repetaţi până atunci.

Îngerul a alergat



Îngerul a alergat
Şi Fecioarei a strigat
O, tu, cea plină de dar,
Nu te-ntrista cu amar

Că Fiul tău Cel preasfânt
A-nviat azi din mormânt
Şi pe morţi i-a ridicat,
Mântuindu-i de păcat

Azi popoarelor cântaţi,
Domnului vă bucuraţi,
Că El din morţi a-nviat,
Moartea cu moarte-a călcat

Şi mărirea lui Hristos,
Ca un soare luminos,
Peste noi a răsărit
Şi pe toţi ne-a mântuit

Tu curată, care eşti
Maica luminii cereşti,
Veseleşte-te curat
De Fiul tău înviat!
Cinstiţi creştini

Cinstiţi creştini preaiubiţi
Poftiţi ca să ne primiţi
La dumneavoastră venim
Să vă propoveduim

Cuvinte de Înviere
Să vă facem mângâiere
Şi cântări cu voie bună
Zicem cu toţi dimpreună

Hristos a-nviat din morţi
Ca să ne scape pe toţi
Cu moartea moartea călcând
Tuturor viaţă dând

Hristos a înviat



Vânzarea lui Iuda


Când la Cina cea de Taină
Domnul cu ai Săi a stat
El ştiind ce-avea să vină
Cu glas blând le-a cuvântat

Fraţii mei, sosit-a ceasul
De-mplinire cum e scris
Judecat voi fi la moarte
Şi pe Cruce voi fi-ntins

Voi să nu vă pierdeţi râvna
Nici să vă înspăimântaţi
Credeţi şi-n curând veni-va
Vremea să vă bucuraţi

Dar dintre voi unul este
Care-mi va fi vânzător
Pe treizeci de-arginţi acela
Mă va da iudeilor

Ucenicii-l întrebară
Care-i acel păcătos
Care-ar cuteza să-L vândă
Pe Domnul Iisus Hristos

Când veni rândul lui Iuda
Domnu-i zise: Da, tu eşti
Mergi degrab şi isprăveşte
Fapta ce o plănuieşti

Atunci Iuda cel făţarnic
Merse a se tângui
Cu-n sărut le dete semnul
Şi arginţii îi primi

Dar curând veni mustrarea
Banii-napoi le-aruncă
Şi fugind pe câmp departe
De-un copac se spânzură

O, Iisuse, Domnul meu



O, Iisuse, Domnul meu
Mă gândesc la chinul Tău
Mă gândesc necontenit
Vai ce mult ai suferit.

Ştiu că n-ai fost vinovat
Ci pentru al meu păcat
De iudei vei fi muncit
Şi pe Cruce răstignit

Cum oare să-ţi mulţumesc
În ce chip să Te măresc
Cine oare poate spune
Că nu este om pe lume

Glas de înger de-aş avea
Şi tot încă n-aş putea
Îndeajuns să Te măresc
Fiu al Tatălui ceresc.

O, Hristoase, Domnul meu
Fă să nu pierd darul Tău
Că e dar nepreţuit
Scumpul meu Iisus iubit.

Vreau oriunde mă voi duce
Să-mi apară Sfânta Cruce
Şi-n tot locul eu să cânt
Laudă Domnului preasfânt.

Şi-n tot locul eu să cânt
Laudă Domnului preasfânt.

Cu noi este Dumnezeu

Cu noi este Dumnezeu
Înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi
Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziţi toate neamurile
Căci cu noi este Dumnezeu

Poporul cel ce umbla întru întuneric
A văzut lumină mare
Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiţi în umbra morţii
Lumină va străluci peste voi
Căci cu noi este Dumnezeu.

Cu noi este Dumnezeu
Înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi
Căci cu noi este Dumnezeu.

Maica Preacurată


O, Prealăudată,
Maică Preacurată,
Flori şi bucurie,
Îţi aducem ţie,
Maică Preacurată

Tu, Maică pe Sfântul
Dumnezeu Cuvântul
L-ai născut în lume
Mai presus de nume
Maică Preacurată

A noastră Stăpână
Izvor şi lumină,
Cu milă ne-adapă,
De rele ne scapă,
Maică Preacurată

Flori şi bucurie
Îţi aducem ţie
În veci fii mărită
Maică fericită
Maică Preacurată


Pentru Tine, Doamne

Pentru Tine, Doamne
Florile-nfloresc
Pentru Tine noaptea
Stele strălucesc

Pentru Tine ploaia
Picură şi cântă
Şi-n grădină cerne
Bucurie sfântă

Pentru Tine candeli
În altare ard
Tu la zile sfinte
Miruieşti cu nard

Lângă Tine, Doamne
Cei săraci se strâng
Ţie-ţi cer iertare
Ochii care plâng

Pentru Tine, Doamne
Plec genunchi smerit
Numai Tu, Stăpâne
Nu m-ai părăsit


Să-L preamărim pe Domnul


Să-L preamărim pe Domnul
În zi de sărbătoare
În casa Lui e calea
Atotmântuitoare

Să-L preamărim pe Domnul
În slujba dimineţii
Căci ea ne luminează
Cărările vieţii

Să-L preamărim pe Domnul
În Sfânta Liturghie
Când pruncii-n cor de îngeri
Stau dreaptă mărturie

Să-L preamărim pe Domnul
În slujbele de seara
Sub scutul lor trăieşte
Biserica şi ţara


Doamne, Iisuse Hristoase


Doamne, Iisuse Hristoase
Tu eşti zori prealuminoase

Tu eşti raza cea curată
Şi lumin-adevărată

Dumnezeu fiind în fire
Ai luat chip de omenire

Şi Te-ai dat spre răstignire
Pentru-a noastră mântuire

O, Iisuse, nume dulce
Ne-ai scăpat prin Sfânta Cruce