DOUĂ MILIOANE DE KILOMETRI ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI

preluare Lumea Credinţei

Căutările şi fuga lui Klaus Kenneth de – şi înspre – Dumnezeu sunt descrise în cartea sa Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului: este lungul drum al necredinţei spre credinţă şi al heterodoxiei spre ortodoxie. L-am invitat în toamna trecută, la Deva, să (se) mărturisească şi pentru Lumea credinţei, iar în acest număr continuăm publicarea mărturiilor pe care ni le-a încredinţat cu atâta bunăvoinţă. (G. C.)

Ştiu că sunteţi încredinţat că preoţii pot face mult pentru a trezi lumea, însă cum i-am putea ajuta şi noi în această lucrare?

Există printre preoţi şi putere, şi slăbiciune. Trebuie însă să ne rugăm pentru aceşti oameni, pentru că dacă-i ignorăm sau îi dispreţuim, atunci ei sunt nevoiţi să care o povară dublă. Ştie însă Dumnezeu când ne rugăm pentru ei, iar noi putem astfel învăţa smerenia, pentru că smerenia este calea ortodoxului. Părintele Sofronie vorbea mereu despre o piramidă în vârful căreia se află întotdeauna regii, sau cei bogaţi, şi toţi oamenii vor să urce de la acea bază a piramidei în sus, către vârf, crezând că astfel vor fi mai fericiţi. Aceasta este însă o fericire trecătoare, pe când cea oferită de Hristos nu ne-o poate lua nimeni. Iar El a întors această piramidă: cine vrea să acceadă spre vârf, acela să se îndrepte spre bază, spre fratele său! Dacă fratelui îi merge rău, atunci îl urc pe umărul meu, iar dacă are probleme financiare, atunci îi dau banii mei! Hristos a spus că cei din urmă vor fi cei dintâi! E cea mai mare nebunie, nu? Hristos a spus să facem bine celor ce ne urăsc! Aţi auzit o nebunie mai mare ca aceasta: să faci bine celor ce te urăsc? Chiar trebuiau să-L răstignească pentru asta! Dar cine urmează această cale, acela vede că ea funcţionează!Oricât le-ai propovădui oamenilor pe Hristos, ei te vor aproba, eventual vor fi puţin curioşi, dar apoi mulţi se vor întoarce imperturbabili la logica şi raţionalismul lor sec, împingând undeva, într-un ungher ascuns al minţii lor, tot ceea ce le aduce aminte de Dumnezeu, Judecată, viaţa viitoare... Vedeţi vreo cale de a schimba lucrurile acestea?Hristos a văzut că omul deformează totul şi atunci ne-a dăruit o nouă cale: cea în smerenie. Numai în smerenie devii mic pentru ca El să poată deveni mare în tine! Şi atunci „nebunia” funcţionează! Iar puterea de a face aceasta mi-o iau atunci când mă duc să mă-mpărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului. Aceasta este Ortodoxia! Însă lucrurile acestea nu trebuie să rămână doar nişte teorii în noi, ci trebuie puse în practică. Vorbiţi cu preoţii voştri, rugaţi-i să vă explice şi mergeţi cât de des puteţi la împărtăşanie, pentru că acesta este singurul lucru care întăreşte sufletul! Şi veţi vedea atunci ce este lumea: politică, TV, discoteci (precum cea de alături), mass-media – tot ceea ce usucă sufletele! Dar dacă Îl avem pe Hristos în noi, El nu ne poate fi luat, iar dacă privim totul prin Iisus, toate acestea vor cădea de pe noi. Lucrurile acestea le-am învăţat de la părintele Sofronie, prin rugăciunea lui Iisus. Rugaţi-vă neîncetat este exact contrariul buddhismului. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Aceasta este rugăciunea şi poţi s-o faci oriunde, şi-atunci va începe să crească conştiinţa prezenţei Sale în tine. Asta mi-a dat mie putinţa de a nu mai păcătui. Nu mai pot făptui păcatul în timp ce mă rog. Trebuie doar să fac rugăciunea. Însă nici să nu aştepţi nimic, dacă nu faci nimic. Desigur, nu e vorba de ceva ce se realizează de azi pe mâine, ci se dobândeşte în timp, pentru că nu este un talisman sau ceva purtător de noroc.Dar ce se poate face oare pentru cei care nu simt nevoia de a se spovedi, nu simt lipsa iubirii şi nu se îndoiesc de nimic?Dacă cineva nu simte nevoia să-şi mărturisească păcatul, înseamnă că nu este conştient de acesta. Mândria îi orbeşte pe oameni, iar ei cred că sunt „destul de buni” şi, deci, de ce să accepte „conştiinţa cea rea” pe care cred că le-o dă Biserica? Orbirea şi mândria merg mână în mână. Ce e de făcut? În primul rând trebuie să-i iubim pe aceşti oameni şi să ne rugăm pentru ei. Mai departe, trebuie să le aducem aminte de scrierile Noului Testament (care spune că toţi muritorii sunt păcătoşi), de moarte şi Judecata de Apoi. Cei mai răi sunt cei care cred că ştiu totul. Datoria noastră este să-i trezim, însă această muncă de iubire este foarte dificilă. Vom suferi din cauza acestor oameni orbi – precum Iisus.Eu am susţinut că nu se va putea împăca vreodată ortodoxia cu catolicismul până ce acesta nu va renunţa la Filioque. Problema este că dacă ei, catolicii, ar renunţa la acest adaos în Crez, ar lovi în infailibilitatea papală: atâţia papi (infailibili) au rostit şi susţinut un simbol de credinţă eretic!

Trăiţi într-un mediu catolic – şi îi cunoaşteţi bine pe catolici: credeţi că vor fi capabili vreodată să renunţe la această erezie?

Din experienţa mea, catolicii au creierul cam „spălat” şi cresc cu ideea că Biserica lor este singura care poate salva – ceea ce este bineînţeles greşit. Nu putem să-i învinuim pe oameni pentru asta, dar Vaticanul este responsabil din 1054. Ce putem face? Încerc să le dau credincioşilor catolici texte care arată devierile şi deformările lor şi mă rog ca ei să înceapă să-şi pună întrebări cu privire la lucrurile greşite din învăţătura Bisericii lor – însă, iarăşi, aceasta este o sarcină foarte dificilă. Protestanţii sunt mult mai deschişi la Ortodoxie, pentru că fiecare mică biserică îşi are propriul „papă”, sunt mii de „papi”, iar credincioşii adesea simt mult mai acut că ceva lipseşte... Ce înseamnă pentru dvs. „anti­hrist”? Ceva sau cineva contra lui Hristos, sau ceva/cineva în locul lui Hristos?Antihristul, după cum înţeleg din Scriptură, este o persoană. Îmi imaginez un amestec între preşedintele american şi papa, cineva care are o influenţă vastă şi puternică şi face mult „bine” închipuit poporului. Antihristul este deja printre noi (manipularea, mass-media), dar nu ca persoană încă, ci prin acte, legi, lozinci ideologice. Suntem pregătiţi (manipulaţi) pentru a-l accepta când va apărea în persoană. Hristos, adevăratul Hristos, va îngădui aceasta – dar El este Biruitorul, şi va birui această bestie.

Că tot veni vorba de „bestii”, v-au dispărut puterile malefice în momentul convertirii?

Da. Puterile magice au dispărut, însă Hristos mi-a dăruit puteri asemănătoare până în ziua de azi, doar că aceste puteri El decide când şi unde să mi le dea. Şi asta nu pentru a stăpâni oameni, ci pentru a sluji oamenilor. Şi Hristos a venit în lume ca să ne slujească (din nou piramida întoarsă!). Dumnezeu este deplinătate. În clipa în care am creat pustietate şi goliciune în jurul meu, au venit demonii s-o umple...

Ce părere ai despre polemicile legate de cipurile RFID?

Un astfel de control este 100% de la antihrist. Este de la antihrist pentru că el vrea să aibă un control total asupra trupului şi sufletului nostru. Veţi vedea că o dată cu venirea Europei în România toate sistemele de supraveghere vă vor sufoca tot mai mult şi tot mai mult, până vă vor strâmtora. În Elveţia demult nu mai există oameni! Nu mai există decât legi şi bani!

De Scientologie şi New Age ce părere aveţi?

În ce priveşte Scientologia, toată lumea ştie că este o coagulare de minciuni, iar cât priveşte New Age-ul, este un amalgam din toate celelalte religii. Eu locuiesc în al doilea oraş ca importanţă după Vatican – pentru catolici, bineînţeles – şi acolo preoţii catolici fac Zen-budism şi dau lecţii de Yoga! Mi se pare tocmai o trădare a lui Hristos. Protestanţii de la noi se tem de toţi: ei cred că totul vine de la satana. Totul e diabolic acolo. Doar Biserica Ortodoxă s-a ferit de astfel de lucruri şi nu s-a lăsat păcălită. Pentru că din catolicism fug oamenii, se duc după Yoga... Papa, la Conciliul II Vatican, a schimbat totul şi a potrivit învăţătura catolică după lume, gândind că poate aşa îşi va recupera credincioşii şi-i va aduce din nou în bisericile goale. Dar bisericile au devenit şi mai goale...

Cunoşteţi foarte bine Orientul extrem, Tibetul. Nu ar fi bine să se facă ceva pentru acei oameni? Să se încerce să fie aduşi la Hristos?

Am întâlnit în hinduism doi mari maeştri: şi unul şi celălalt au devenit ortodocşi. Unul în America, celălalt în Germania. Sigur, de îndată ce-i întâlnesc, simt nevoia să-l aduc pe Hristos în inimile lor, dar nu simt nevoia să pornesc din nou spre India, pentru că oamenii aceia nu pot fi obligaţi (să se creştineze). Dacă cineva mă va vrea, atunci mă va chema. Oamenii nu merg la brutar decât atunci când le e foame şi au nevoie de pâine. Dacă unui guru nu-i este foame, poţi să-i vorbeşti la nesfârşit, că nu vei schimba nimic.

După atâtea experienţe, regretaţi ceva?

Singurul lucru pe care-l regret este timpul pierdut. Părintele Sofronie a practicat şi el opt sau nouă ani meditaţia transcedentală şi mi-a spus că regretă atât de mult asta pentru că a pierdut mulţi ani în care ar fi putut cunoaşte Ortodoxia mai adânc. Eu acum am 64 de ani, poate că mai am încă 20 de ani de trăit, şi observ că mai sunt încă multe lucruri pe care nu le-am aflat sau înţeles încă în Ortodoxie. Eu nu sunt un teoretician, însă am observat că Dumnezeu este iubire. O dată ce este prezentă această bază a dragostei, deasupra ei se poate aşeza Teologia. Pe dragoste se pot aşeza şi dogmele, pentru că atunci înţelegem că dogmele sunt experinţe şi că ele sunt importante. Dar mai întâi trebuie să simţi iubire. Trebuie să purtăm această dragoste şi când ieşim pe uşă afară, ca oamenii să simtă că nu suntem farisei. Vă spun că nu sunt un creştin bun, dar nu acesta este criteriul ultim în faţa lui Dumnezeu. E vorba să fim curaţi la inimă în faţa lui Hristos şi să nu purtăm măşti în faţa oamenilor.Ce te face astăzi fericit?Viaţa mea este fericire curată, relaţiile mele, credinţa mea, soţia mea, sau mai bine spus „îngerul” meu, relaţia mea cu El, chiar dacă Îl întristez atât de des; dar El este temelia şi fericirea mea. Să-L servesc este cel mai minunat lucru de pe pământ. Să-i fac pe cei săraci fericiţi, pe cei deprimaţi să zâmbească iar, să dau speranţa celui care a pierdut-o... toate acestea mă fac nespus de fericit. Am descoperit un secret: cu cât dau mai mult, cu atât devin mai bogat ; cu cât vreau să păstrez mai mult şi să am, cu atât sunt mai sărac. Să nu uităm că Hristos răstoarnă toate valorile lumeşti: Acesta este ADEVĂRUL !
Interviu realizat de George CRASNEAN

coferinţa Klaus Kenneth din Cluj- N. : aici